Despre carte: 1954 / Viața celor despre care încercăm să vorbim aici a fost aproape întotdeauna un martiriu constant; Oare pentru că soarta tragică a forjat sufletele acestor oameni pe nicovala suferinței fizice și morale, a sărăciei și a bolii? sau viețile lor au fost schilodite și inimile le-au fost sfâșiate la vederea nemaivăzutei suferințe și rușini la care erau supuși frații lor – fiecare zi le aducea o nouă încercare; și dacă au devenit mari prin forța lor, atunci au fost la fel de mari în nenorocirile lor „Tolstoi, marele suflet rusesc, făclia care a strălucit pe pământ acum o sută de ani, a luminat tineretul generației mele. În amurgul înăbușitor al secolului pe moarte, el a devenit o stea călăuzitoare pentru noi; inimile noastre tinere s-au repezit spre el; el a fost refugiul nostru. Împreună cu toată lumea - și sunt mulți în Franța, pentru care a fost mai mult decât un artist iubit, pentru care a fost prieten, cel mai bun, și chiar singurul, adevărat prieten dintre toți maeștrii artei europene - vreau să plătesc tribut de recunoștință adus memoriei și iubirii sale sfinte…»